Vine Crăciunul și totuși parcă n-ar veni…

“…nu vi se pare ? Vremurile nu mai sunt cum erau demult, nici iernile, nici decembrie, nici sărbătorile, parcă nici oamenii…

Astăzi, decembrie vine fară de zăpada, plin de griji, de nevoi, de teamă, de invidie, de răutate…de frică, de boală, de singurătate, de departare, de dor…

Bisericile sunt aproape goale, oamenii au sufletul gol, străzile sunt pustii, orașul, deși gătit cu lumini de sărbătoare, este trist, ursuz la prăvălirea nopții…

Erau vremuri frumoase, un timp în care omul era mai aproape de oameni, iar ulița era prilej de bucurie…Astăzi, suntem ocupați, atât de ocupați că nici Nașterea Mântuitorului nu ne mai oprește din drumul nostru spre nicăieri…

Nu mai avem vreme nici pentru sărbători, nici să zâmbim, nici să dăruim…
Nu mai avem vreme iar în nebunia si alergătura noastră, nici nu mai simțim că bate la ușă Crăciunul…”

text preluat